Pe o petală de trandafir în rouă chipul ţi-l privesc,
Străină eşti de lumea mea, dar iată , te zăresc,
Femeia visurilor mele în care eu mă adâncesc
Când nori de umbră mi se-adună şi nu mă mai găsesc.
Să te sărut o clip-aş vrea, să te aduc în lumea mea,
Din visul meu să mă trezeşti, să-mi mângâi faţa mea.
Iubita mea în dimineţi,sorbită de soare-n dup-amiezi,
Te rog rămâi sub umbra mea pe veci – măcar o zi.
Mărturisesc că n-am visat doar chipul tău de aur,
Ci am aflat şi-n alte lumi un sentiment mai pur.
Ceresc divinul l-am ales să-mi fie cel dintâi,
În veci viaţă să primesc, dar ţie mai întâi.
Dar iată că într-o zi de mai răsună cântece de nuntă
Şi văd în faţa mea mirat, din vis iubită,
Femeia ca un înger întrupat şi c-un zâmbet nencetat,
Ceresc divinul am aflat, din nou, în viaţă am intrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu