chipul tau

O, tu femeie cu ochi albaştri
Cerul în ei se oglindeşte,
Femeie plină de iubire
Tu dai viaţă vieţii.

Ca două culmi cu flori din cer
Ochii tăi îţi sunt umbriţi,
Iar sprâncenele-ţi aşterne
Trăsatura unui înger.

Zăresc doi porumbei pe pieptul tău,
Iar eu c-o sărutare le fac a mea chemare,
Dar ei tresar la fiecare-a mea atingere
Şi-ţi dau mesaj ce îl primeşti cu-atât de mult entuziasm.

Când tu-mi zâmbeşti, femeie dragă
Să te cuprind aş vrea,dar în zadar e lupta,
Tu eşti ca cerul fără margini,
Din când în când mai vin şi nori.

Când glasul tău se-ndreaptă spre auzul meu
Tot ce în jur grăieşte îndată şi muţeşte,
Tu-ncânţi auzul meu
Prin mii de graiuri sfinte.

Tu eşti femeie din coasta mea
Şi te păstrez în suflet,
Te rog să fii în veci a mea
Cu trup şi suflet.