Ce plină de dulceaţă este gândirea mea la Tine,
Fiinţa mi se-alină, durerea mi se curmă.
Cântare îngerească nu pot să-nalţ la Tine,
Dar slavă din fapta mea aleasă o împlinesc cu teamă.
Ce mare e dorinţa de pacea neînţeleasă,
Uit tot ce-n lume am dorit cu osteneală.
Nu pot nici rugăciune, nici inima răbdare nu revarsă,
Dar salt de bucurie şi-Ţi murmur psalmi de laudă.
O, tânără iubire în inima bătrână,
Îmi netezi fruntea pe drumul vieţii străbătând.
Să merg pe-aleia-ngustă mi-e greu cântând din strună,
Dar ajutat de tine păşesc nădăjduind.
Ce mic îţi sunt, mai mic decât o firmitură
Şi lacrima mă udă în pocăinţa mută.
S-ajung un sfânt departe de gândul meu şi laudă,
Dar lupta mea s-ajung la Tine nicicum nu e deşartă.
Ajută-mă, Iubire să fac străină moartea,
Şi chinul tot din lume să fie-o amintire.
Nu pot din mulţumire să-ţi fac o sărbătoare,
Dar pot în veşnicie să port a ta suflare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu