cu dor nebun

Cu dor nebun tânjeste inima mea dupa tine,
Cu dor nebun inima mi te cheama-nnecata în suspine,
Cu dor nebun... te iubesc si te mistui în al meu piept,
Cu dor nebun... clipa revederii astept... astept !
Am strigat catre tine cu sufletul îndurerat de plâns,
Dar tot zbuciumul meu n-a fost înca de ajuns,
Te vreau... ceresc Ierusalim... primeste-mi dorul în tine,
Si naste-te cu dorul tau sfânt aievea în mine...
Te simt în fiecare trista tacere, pe tine, locas nemuritor,
Te ard... în fiecare durere cu flacara aprinsului dor,
Te chem... cu glas de sânge, te strig... te doresc,
Te iubesc... cu fiorii iubirii alerg sa te regasesc...!
Ne poate desparti spatiul, sau timpul, sau chinul ?!
Ne poate desparti întunericul, hâdul, meschinul ?!
Nu ! Rugul Iubirii nu cunoaste limite prestabilite
Ci arde în continuu prin zari netarmurite !

Nu... cu lacrimi de sânge tânjesc al meu dor,
Si catre cerul tau macar cu gândul zbor !

lacrimi de iubire

Sunt lacrimi care au izvorat
Din trista mea fiinta.
Sant lacrimile care-mi curg
De dor si de cainta,

Ca-n viata ta patrund mai mult
Iar tu m-ajuti s-o fac
Vreau sa m-opresc sa spun ceva
Nu fac nimic si tac...

Ce bine-ar fi sa vreau sa pot
Iubirea ca s-o iau
"Napoi cu sarutari cu tot
Sa pot....dar oare vreau ?!..

Renunt, revin si uite asa
Ma chinuiesc intr-una
De-ar fi sa mor sau sa traiesc
Simt ca imi e tot una

esti

Eşti soarele din rouă ce buzele îmi răcoreşti,
Eşti crinul frumuseţii în care florile se oglindesc,
Eşti marea cea adâncă ce-n ea comori se adâncesc,
Eşti dimineaţă însorită în care tu îmi străluceşti.

Eşti cerul meu senin şi steag albastru-al păcii,
Eşti luna de pe cer ce mă veghezi în noapte,
Eşti cântul păsărilor ce mă trezesc în şoapte,
Eşti liniştea din noapte ce contemplezi iubirii.

Eşti mantia aleasă, pe nori de vânt purtată,
Eşti soarele-n amurg ce roşu plâns se pleacă,
Eşti glasul fericirii ce-aş vrea să nu mai tacă,
Eşti clipa veşniciei, iubirii mele dăruită.

Eşti dor al lacrimilor mele vărsate din iubire,
Eşti taina regăsirii umbrită de speranţă,
Eşti marea împlinire a tot ce este viaţă,
Eşti totul pentru mine şi ţie-ţi sunt iubire.

ajuta-ma iubire

Ce plină de dulceaţă este gândirea mea la Tine,
Fiinţa mi se-alină, durerea mi se curmă.
Cântare îngerească nu pot să-nalţ la Tine,
Dar slavă din fapta mea aleasă o împlinesc cu teamă.

Ce mare e dorinţa de pacea neînţeleasă,
Uit tot ce-n lume am dorit cu osteneală.
Nu pot nici rugăciune, nici inima răbdare nu revarsă,
Dar salt de bucurie şi-Ţi murmur psalmi de laudă.

O, tânără iubire în inima bătrână,
Îmi netezi fruntea pe drumul vieţii străbătând.
Să merg pe-aleia-ngustă mi-e greu cântând din strună,
Dar ajutat de tine păşesc nădăjduind.

Ce mic îţi sunt, mai mic decât o firmitură
Şi lacrima mă udă în pocăinţa mută.
S-ajung un sfânt departe de gândul meu şi laudă,
Dar lupta mea s-ajung la Tine nicicum nu e deşartă.

Ajută-mă, Iubire să fac străină moartea,
Şi chinul tot din lume să fie-o amintire.
Nu pot din mulţumire să-ţi fac o sărbătoare,
Dar pot în veşnicie să port a ta suflare.

ce gingasa esti

E zi intunecoasă, mergeam fără oprire,
Cătând pe cineva să mă iubească
Şi-am auzit din depărtare o gingaşa chemare,
Apoi văzându-o în alb şi negru,eu i-am răspuns:
Ce gingaşa eşti!

Vorbeam cu ea, ma minunam
Şi nu credeam că voi afla un suflet drag
Şi îi spuneam că tot ce-n viaţa ne-a rămas e doar iubirea
Şi-n gândul meu eu ii grăiam:
Ce gingaşa eşti!

Apoi ea imi grăia cu grai ceresc
În viaţa eu nu am aflat pe nimeni să-mi grăiasca atât de minunat
Atât de iubitor şi blând şi bun,
Ea tot îmi mulţumea şi-n gândul meu eu îi spuneam:
Ce gingaşa eşti!

Acum ea suferă, dar eu îi dăruiesc
Iubirea toată să-i cuprindă a sa fiinţă
Speranţa toată să-i dea curajul să mă iubească
Şi-ţi spun iubito cuvânt de mângâiere:
Ce gingaşa eşti!

chipul tau

O, tu femeie cu ochi albaştri
Cerul în ei se oglindeşte,
Femeie plină de iubire
Tu dai viaţă vieţii.

Ca două culmi cu flori din cer
Ochii tăi îţi sunt umbriţi,
Iar sprâncenele-ţi aşterne
Trăsatura unui înger.

Zăresc doi porumbei pe pieptul tău,
Iar eu c-o sărutare le fac a mea chemare,
Dar ei tresar la fiecare-a mea atingere
Şi-ţi dau mesaj ce îl primeşti cu-atât de mult entuziasm.

Când tu-mi zâmbeşti, femeie dragă
Să te cuprind aş vrea,dar în zadar e lupta,
Tu eşti ca cerul fără margini,
Din când în când mai vin şi nori.

Când glasul tău se-ndreaptă spre auzul meu
Tot ce în jur grăieşte îndată şi muţeşte,
Tu-ncânţi auzul meu
Prin mii de graiuri sfinte.

Tu eşti femeie din coasta mea
Şi te păstrez în suflet,
Te rog să fii în veci a mea
Cu trup şi suflet.

speranta si iubire

Din graiuri omeneşti asculţi,
Din suflet plin de suferinţe,
Cuvinte sfinte, lămurite,
Speranţă şi iubire!

Prin lume cauţi şi gaseşti,
Doar ce nu ai gasit la ei,
La cei ce-ai dat şi sufletul să-i vezi
Plini de speranţă şi iubire!

Pe-un gol să-l umpli tu voieşti,
Din plin tu faci să fie gol,
Umplând din nou cu tot cei bun,
Speranţă şi iubire!

Un suflet sfânt să nu-l mai laşi
Sş plece trist de lângă tine,
El doar aduce-n viaţa ta
Speranţă şi iubire!