Bine ati Venit

Fiecare zi sa iti fie mai buna si viata mai frumoasa

marți, 1 septembrie 2009

cu dor nebun



Cu dor nebun tânjeste inima mea dupa tine,
Cu dor nebun inima mi te cheama-nnecata în suspine,
Cu dor nebun... te iubesc si te mistui în al meu piept,
Cu dor nebun... clipa revederii astept... astept !
Am strigat catre tine cu sufletul îndurerat de plâns,
Dar tot zbuciumul meu n-a fost înca de ajuns,
Te vreau... ceresc Ierusalim... primeste-mi dorul în tine,
Si naste-te cu dorul tau sfânt aievea în mine...
Te simt în fiecare trista tacere, pe tine, locas nemuritor,
Te ard... în fiecare durere cu flacara aprinsului dor,
Te chem... cu glas de sânge, te strig... te doresc,
Te iubesc... cu fiorii iubirii alerg sa te regasesc...!
Ne poate desparti spatiul, sau timpul, sau chinul ?!
Ne poate desparti întunericul, hâdul, meschinul ?!
Nu ! Rugul Iubirii nu cunoaste limite prestabilite
Ci arde în continuu prin zari netarmurite !

Nu... cu lacrimi de sânge tânjesc al meu dor,
Si catre cerul tau macar cu gândul zbor !

lacrimi de iubire


Sunt lacrimi care au izvorat
Din trista mea fiinta.
Sant lacrimile care-mi curg
De dor si de cainta,

Ca-n viata ta patrund mai mult
Iar tu m-ajuti s-o fac
Vreau sa m-opresc sa spun ceva
Nu fac nimic si tac...

Ce bine-ar fi sa vreau sa pot
Iubirea ca s-o iau
"Napoi cu sarutari cu tot
Sa pot....dar oare vreau ?!..

Renunt, revin si uite asa
Ma chinuiesc intr-una
De-ar fi sa mor sau sa traiesc
Simt ca imi e tot una

esti


Eşti soarele din rouă ce buzele îmi răcoreşti,
Eşti crinul frumuseţii în care florile se oglindesc,
Eşti marea cea adâncă ce-n ea comori se adâncesc,
Eşti dimineaţă însorită în care tu îmi străluceşti.

Eşti cerul meu senin şi steag albastru-al păcii,
Eşti luna de pe cer ce mă veghezi în noapte,
Eşti cântul păsărilor ce mă trezesc în şoapte,
Eşti liniştea din noapte ce contemplezi iubirii.

Eşti mantia aleasă, pe nori de vânt purtată,
Eşti soarele-n amurg ce roşu plâns se pleacă,
Eşti glasul fericirii ce-aş vrea să nu mai tacă,
Eşti clipa veşniciei, iubirii mele dăruită.

Eşti dor al lacrimilor mele vărsate din iubire,
Eşti taina regăsirii umbrită de speranţă,
Eşti marea împlinire a tot ce este viaţă,
Eşti totul pentru mine şi ţie-ţi sunt iubire.

ajuta-ma iubire


Ce plină de dulceaţă este gândirea mea la Tine,
Fiinţa mi se-alină, durerea mi se curmă.
Cântare îngerească nu pot să-nalţ la Tine,
Dar slavă din fapta mea aleasă o împlinesc cu teamă.

Ce mare e dorinţa de pacea neînţeleasă,
Uit tot ce-n lume am dorit cu osteneală.
Nu pot nici rugăciune, nici inima răbdare nu revarsă,
Dar salt de bucurie şi-Ţi murmur psalmi de laudă.

O, tânără iubire în inima bătrână,
Îmi netezi fruntea pe drumul vieţii străbătând.
Să merg pe-aleia-ngustă mi-e greu cântând din strună,
Dar ajutat de tine păşesc nădăjduind.

Ce mic îţi sunt, mai mic decât o firmitură
Şi lacrima mă udă în pocăinţa mută.
S-ajung un sfânt departe de gândul meu şi laudă,
Dar lupta mea s-ajung la Tine nicicum nu e deşartă.

Ajută-mă, Iubire să fac străină moartea,
Şi chinul tot din lume să fie-o amintire.
Nu pot din mulţumire să-ţi fac o sărbătoare,
Dar pot în veşnicie să port a ta suflare.

ce gingasa esti


E zi intunecoasă, mergeam fără oprire,
Cătând pe cineva să mă iubească
Şi-am auzit din depărtare o gingaşa chemare,
Apoi văzându-o în alb şi negru,eu i-am răspuns:
Ce gingaşa eşti!

Vorbeam cu ea, ma minunam
Şi nu credeam că voi afla un suflet drag
Şi îi spuneam că tot ce-n viaţa ne-a rămas e doar iubirea
Şi-n gândul meu eu ii grăiam:
Ce gingaşa eşti!

Apoi ea imi grăia cu grai ceresc
În viaţa eu nu am aflat pe nimeni să-mi grăiasca atât de minunat
Atât de iubitor şi blând şi bun,
Ea tot îmi mulţumea şi-n gândul meu eu îi spuneam:
Ce gingaşa eşti!

Acum ea suferă, dar eu îi dăruiesc
Iubirea toată să-i cuprindă a sa fiinţă
Speranţa toată să-i dea curajul să mă iubească
Şi-ţi spun iubito cuvânt de mângâiere:
Ce gingaşa eşti!

chipul tau


O, tu femeie cu ochi albaştri
Cerul în ei se oglindeşte,
Femeie plină de iubire
Tu dai viaţă vieţii.

Ca două culmi cu flori din cer
Ochii tăi îţi sunt umbriţi,
Iar sprâncenele-ţi aşterne
Trăsatura unui înger.

Zăresc doi porumbei pe pieptul tău,
Iar eu c-o sărutare le fac a mea chemare,
Dar ei tresar la fiecare-a mea atingere
Şi-ţi dau mesaj ce îl primeşti cu-atât de mult entuziasm.

Când tu-mi zâmbeşti, femeie dragă
Să te cuprind aş vrea,dar în zadar e lupta,
Tu eşti ca cerul fără margini,
Din când în când mai vin şi nori.

Când glasul tău se-ndreaptă spre auzul meu
Tot ce în jur grăieşte îndată şi muţeşte,
Tu-ncânţi auzul meu
Prin mii de graiuri sfinte.

Tu eşti femeie din coasta mea
Şi te păstrez în suflet,
Te rog să fii în veci a mea
Cu trup şi suflet.

speranta si iubire


Din graiuri omeneşti asculţi,
Din suflet plin de suferinţe,
Cuvinte sfinte, lămurite,
Speranţă şi iubire!

Prin lume cauţi şi gaseşti,
Doar ce nu ai gasit la ei,
La cei ce-ai dat şi sufletul să-i vezi
Plini de speranţă şi iubire!

Pe-un gol să-l umpli tu voieşti,
Din plin tu faci să fie gol,
Umplând din nou cu tot cei bun,
Speranţă şi iubire!

Un suflet sfânt să nu-l mai laşi
Sş plece trist de lângă tine,
El doar aduce-n viaţa ta
Speranţă şi iubire!

visul trezirii


Trezit fiind de cântul mării,
În valurile-abrupte, izbite cad cernute
Scânteie se aprinde şi flacăra măririi
Ce oglindeşte-n ea un înger al vieţii nesfarşite.

La mal nisupul surpă pasul meu subţire,
Dar ochii mei se-nalţă pe chipul regăsirii
Frumoasei amintiri din îngerul luminii
De prima clipă-n care am primit suflare.

M-apropii şi mai mult cu paşii mei şoptind
În marile adâncuri, domnind acum uimirea,
Cum poate ea să ţină un înger închipuind iubirea,
Aşa-i simt eu iubirea la mine ajungând.

Iar îngerul cu aripi ca soarele cu raze
Le desfăcu mai limpede ca cerul către margini
Şi glasul lui , văzduhul că fulgerul străpunse;
Mai mult să ne luptăm, iubire a-mplini.

Se stinse tot atunci ca soarele-n amurg,
Apoi trezit din nou de cântul unei păsări,
Obrajii-nfierbântaţi şi lacrimile-mi curg,
C-acest-a fost un vis,dar n-am să-l dau uitării

rodul asteptarii


Pe o petală de trandafir în rouă chipul ţi-l privesc,
Străină eşti de lumea mea, dar iată , te zăresc,
Femeia visurilor mele în care eu mă adâncesc
Când nori de umbră mi se-adună şi nu mă mai găsesc.

Să te sărut o clip-aş vrea, să te aduc în lumea mea,
Din visul meu să mă trezeşti, să-mi mângâi faţa mea.
Iubita mea în dimineţi,sorbită de soare-n dup-amiezi,
Te rog rămâi sub umbra mea pe veci – măcar o zi.

Mărturisesc că n-am visat doar chipul tău de aur,
Ci am aflat şi-n alte lumi un sentiment mai pur.
Ceresc divinul l-am ales să-mi fie cel dintâi,
În veci viaţă să primesc, dar ţie mai întâi.

Dar iată că într-o zi de mai răsună cântece de nuntă
Şi văd în faţa mea mirat, din vis iubită,
Femeia ca un înger întrupat şi c-un zâmbet nencetat,
Ceresc divinul am aflat, din nou, în viaţă am intrat.

zambetul tau


Zâmbetul tău ca o rază,
Pe-a cărării trudă-şi lasă,
Tot necazul de pe aripi,
Şi mă-nvăluie grăbită.

Mi te-apropii sfioasă,
De-al meu chip străin ce arde,
De lumina ta aleasa,
Ca un înger plin de slavă.

Mă cuprinzi ca o mireasă,
Şi-mi grăieşti ca o fecioară,
Din iubirea ta curată,
Fericirea ne-ntinată.

Ca un fulg de nea topită,
Şi de geruri răcorită,
Te alinţi cu-a mea guriţă,
Sub lumina ta nestinsă.

somnul


Ochii se-nchid, pleoapele cad grele
Noaptea vine sa cearna,
Gandurile mele.

E sfarsit de zi si-nceput de visare
Odihna vine ca balsam,
Nimic nu mai doare.

M-ai iubit si te-am iubit
Inca o zi, inca o zi,
Pana la asfintit!

Am mai simtit in piept ca bate
Am mai trait o zi cu tine
De le-as trai asa pe toate !

buna dimineata


M-am trezit de dimineata
Cu raze de soare pe fata;
Stiu ca tu le-ai trimis
Cand te-ai trezit din vis.

Vrabiute cantau sub fereastra
Trimise de tine, stiu sigur
Spuneau ceva de iubirea noastra
Cum ca se simte adiind in jur.

Cand am deschis apoi fereastra
Aerul proaspat m-a ametit
Tot tu, iubitule l-ai trimis

trandafir


Sunt foc si tu ma stingi cu roua,
Trandafir în glob de ape.
Si lacrimi de încep sa-ti scape,
În suflet a-nceput sa-mi ploua…

Ale mele gânduri salta,
Din oceanul de pacate,
Catre-o insula de soapte
Unde tu îmi esti iubit?…

Tu îmi esti potop de vise,
Rânduri eu zidesc din ele,
Sau un trandafir de stele
Între taine nepatrunse…

Ape curg pe pietre sacre,
În hatisuri de rubine.
Te iubesc numai pe tine…
Lacrimi curg, idei albastre….

tie


Eu voi vorbi iar tu vei asculta
Cum glasul meu inima îţi va-ncânta,
Ştiu sigur că-n gândul tău te vei mira
Părându-ţi-se ca un vis ce mult nu va dura.

Văd chipul tău lipsit de trăsături,
Străluceşti în zâmbetul tău şi zbori
Până la mine în gând să te vezi strălucind
Şi-ntelegi , nimeni ca mine nu te vede zâmbind.

Te ating şi fiorul îl simţi tresărind,
Nu mă vezi , străluceşti iar zâmbind
Şi din nou ţi se pare că eu nu exist
Dar mă simti şi mă crezi egoist.

Ţie graiul meu ca un vis ţi se pare
Şi simţirea mai reală ca un soare
Ţie îţi sunt omul ce zboară
Ca un vis împlinit, fără să moară.

iubirea


Clipa în care te-am întâlnit zburând pe valuri de vânt
Încercam să te prind cu mâini încordate de tine
Prin faptul că vroiai să te găseşti la mine în suflet
Curaj m-ai învăţat şi clipa dintâi ai făcut-o nesfârşită.

Primul pas ce l-am făcut spre viaţă a fost unul mare
Nu te-am călcat, nici nu am păşit peste tine fără teamă
Mai întâi te-am cules şi te-am ales să-mi fii mai aproape
Căci tu adevărata-mplinire îmi eşti , nu m-ai părăsit niciodată.

Când chinul îndată alunga tot ce era în jurul meu
Când fericirea îmi cuprindea fiinţa şi luminam fără rază
Mi-ai fost mai aproape ca mine însumi în clipele-acelea
Şi încă simt că fără tine viaţa ar fi prea uşoară trăind în nepăsare.

Mulţi vorbesc despre tine şi te compromit din neştiinţă
Tu eşti mai adâncă ca marea şi ca tot universul
Pană la capăt voi merge cu tine, chiar dacă nu se va sfârşi
Căci tu îmi eşti scrisă de tine în suflet , IUBIREA!

am daruit


Simt mâinile reci , îngheţate
Sunt sincer,dar câţi dintre ei mă vor crede
Că nu mă ascund într-un trup ce va trece
Tot ei mă îndeamnă să fiu tot mai rece.

Pornesc pe un drum necunoscut, înghesuit
Nu privesc înapoi,cu lumina ce-o văd mă alint
Şi iubirea mă face să cred că nu am greşit
Atunci şi acum când mă simt neiubit.

Simt inima cum bate obosită, răvăşită
De atâta iubire surâsul îmi odihneşte suflarea
Ca o pace se aşterne în sufletul palid, necurmat
Din al clipelor frângerea rănilor, iubire am dăruit!!!

dragostea


Dragostea este mai mult decât universul
Dragostea este mai mult decât o întelege omul
Dragostea nu este cea care te face să suferi
Dragostea este cea care te face să speri.

Dragostea împlineşte şi cel mai nefiresc vis
Dragostea nu este un compromis
Dragostea te învaţă să nu greşeşti
Dragostea te învaţă să preţuieşti.

Dragostea adevărată nu se sfarşeşte niciodată
Dragostea este jertfa necondiţionată
Dragostea o poartă în suflet doar cine o caută
Dragostea e un rai de unde nimeni nu poate să te scoată.

Acum să-mi spui tu ce-nseamnă dragostea
Să-mi spui dacă e ceva mai mult decât dragostea
Eu toată viaţa am căutat dragostea
Şi am aflat-o în tine suflete ce cauţi dragostea.

jertfire

De ce în jurul meu

E mare chin şi dor?

De ce în fiecare spin

Atârnă câte-un suflet gol?

Să-mi dau răspuns

În stare nu-s

Sunt plin de chin

De dorul cui să mai suspin?

Mi-e teamă să-ţi fac un bine

Să-ţi dau a mea iubire.

De sus, de sus, de colo sus

Un înger tot mereu mi-a spus

Să fiu un om cum n-am mai fost

Să fiu un om ce-i plin de dor

Şi-n inimă-i tresare

Un gând de împăcare

Şi-o lacrimă ce-n ea răsare

Tristeţe,bucurie mare.

Dar cei mai sfantă decât toate?

Iubirea , ce-n inimă îşi face

Un loc de cinste şi jertfire

Ca cel ce vine langă tine

Să fie-n inimă ca tine

Un soare ce niciodată nu apune

Jertfire scumpă din iubire

Ce duce-n veşnicie

Acum în suflet o păstrez.

sa pot

În inima adâncă
Simţeam un fior ce ma lăsat
Să fiu un om cum n-am mai fost
De când în lume sunt călător.

Mireasma florilor de câmp
Aduce mii de gânduri scumpe,
Cum glasul zburătoarelor din zori
Încânt-auzul celor ce încă dorm.

Te simt în fiecare clipă,
Te-aud în fiecare glas,
Te-ador cu fiecare-atingere,
Şi încă-mi este dor de tine.

Din suflet în suflet mai poposesc,
Şi-adun cu greu iubire şi respect,
Cum zboar-albinele spre florile din camp
Şi-adună mierea lor cu greu, ce eu o risipesc.

Iubire vreau să dăruiesc,
Iubire vreau să şi primesc,
Cum şi pământu-mi dă din rod
Dar mai întâi din ploi şi sori îşi îndulceşte-al său odor.

Să fiu eu un necunoscut?
Să-mi pun o mască să nu mai fiu văzut?
Nu pot, m-ascund uşor pe faţă,
Dar sunt vădit de sufletul ce este iubitor.

Exagerez că pot iubi atât de-adânc?
Atunci şi soarele şi luna şi timpul
Şi aerul şi tot pământul şi Dumnezeu
Îmi dau prea mult să pot simţi aşa.

te-am gasit

Cu gingaşe mişcări privesc în jur,
Aud din depărtări, uşor,un glas
Cum curge lin pârâul printre stânci
Aşa-mi străpunge sufletul al tău suspin.

Te găsesc între lumile necunoscute,
Te iau cu mine oriunde-aş merge,
Cum soarele îşi poartă cu el a sale raze,
Te port cu mine-n gând cum stelele se-aprind în noapte.

Buchet de trandafiri aş vrea să-ţi dăruiesc,
Dar eu pe mine mi te dăruiesc
Boboc de suflet acoperit de rouă lăcrimată
Din bucuria dimineţilor ce eu cu tine le petrec.

Te port în gând cum ceru-al său albastru,
Te port în inimă cum soarele a sa lumină,
Te port în suflet cum îngerul cu aripile sale mă poartă-n lume,
Te port în a mea fiinţă cum vântu-adie la fiecare-a-ta mişcare.

Mi-au spus şi munţii că eşti cu sufletul mai sus ca ei
Mi-au spus şi stâncile că eşti cu trupul mai tare decât ele
Mi-au spus şi florile că din mireasma ta îşi iau a lor odor
Mi-au spus şi îngerii că eşti mai sfântă decât ei.

În dimineţi te-alint c-o sărutare
În nopţi te odihneşti în ale mele braţe
Iar zilele ce le petreci cu mine
Sunt raze de lumină ce duc spre veşnicie.

tu esti

Tu eşti suflare a lui Dumnezeu
Cobori uşor din cer pe-un zmeu.
Tu eşti ce n-am gasit din mii şi mii
Dar am ales să te iubesc cât mii şi mii.

Tu eşti odorul scump primit în dar ,iubite suflete,
Din lacrimi dulci cu rugăciuni smerite,
Tu eşti plinirea mea din suflet
Şi inima de carne în aur mi-ai spoit.

Tu eşti încununată de soare neapus
Răsari la întristări şi bucurie mi-ai adus,
Tu eşti un înger,trupul ţi-e cătuşe
Ce le dezleg cu-a mea nepreţuită iubire.

Tu eşti surâsul primăverii
Un ghiocel plecat,petale albe din visul dăruirii,
Tu eşti mereu,iubirea ta-i ca vântul,sintământul
Ciudat de frumos,n-o văd,o simt tot trupul, sufletul.